Un automat celular elementar este calculat doar pe o singură dimensiune, unde regula aplicată depinde doar de cei doi vecini din stânga și din dreapta ai celulei respective. Există 8 configurații posibile pentru o celulă și vecinii săi. Regula trebuie să specifice valoarea celulei luate în funcție de aceste posibilități, deci avem 256 de automați celulari elementari posibili.

    Stephen Wolfram a propus o schemă, numită Codul Wolfram, pentru a se atribui fiecărei reguli câte un număr de la 0 la 255, acesta devenind standardul. Configurațiile posibile sunt scrise în ordine: 111, 110, …, 001, 000, iar rezultatele celulei pentru fiecare dintre aceste posibilități sunt scrise în aceeași ordine și interpretate cab reprezentarea binară a numărului regulii.